#Poezii

Pereții-mi sunt cei mai buni amici
În același timp cei mai puternici inamici
Mă asculta când vreau să scap de frici,
Dar îmi pot provoca cele mai dure cicatrici.

Sunt de-un alb imaculat precum adevărul,
Par să dețină în totalitate controlul
Când vorbesc cu ei ce nu vreau nimeni să audă
Oricum cine să audă când toată lumea-i surdă?

Mă pot alina și distruge cu tăcerea,
Știu cum să-mi amăgească plăcerea
Au acces la butonul ce-mi reglează durerea,
Se joacă cu el și dintr-o dată se încețoșează vederea
Încep să simt cum în jur se strânge încăperea.

Fac cea mai bună combinație cu vocile din cap
Pare eternitate momentul în care-o să scap.