#Poezii

Sunt între patru pereți care tot strâng,
Am scotch la gură, parc-aș fi nebun
Pleoapele-mi cad, începe un taifun.
Iau pixul de pe jos și-l strâng
În mâinile prinse de cătușe acum.

Mă zbat să ies, să fiu mai bun
E vraiște tot, n-am cum să mă adun
În jurul meu e plin de praf și fum.
Corpul începe să mă doară
Cad peste mine picături de ceară
Clachez și nu e prima oară.

Mi se termină pasta, încep să scriu cu sânge,
Dar acum versul e de două ori mai dulce.
Tic-tac, tic-tac, timpul trece,
În cameră e tot mai rece.

Urlu în liniște, să nu audă nimeni
Tot ce e bun acum fuge din mine.
Încep să o iau razna, oare cine?
Cine, cine, cine să mă salveze
Din acest lagăr al minții mele?